Articole de specialitate

SENTIMENTELE - PE VIU SAU CU ANESTEZIC? de Alexandra Cioaza, consilier în adicții

Iubirea adevărată și necondiționată este rară. Mulți dintre noi, probabil, am crescut în familii unde iubirea era condiționată într-o oarecare măsură. Ca și copii, poate că am încercat să câștigăm atenția și afecțiunea părinților cu comportamentul nostru. Dacă am crescut într-o familie unde dependența chimică era o problemă, este posibil să avem amintirea unei iubiri schimbătoare. Într-o zi iubirea a putut să se reverse din abundență asupra noastră, iar în ziua următoare, noi să fi fost ținta abuzurilor. A nu ști la ce, sau când să ne așteptăm, ne cauza tulburări.

Pentru a evita nesiguranța, am început să dezvoltăm diferite comportamente.

Pe de o parte,  încercam mereu să fim perfecți. Făcând lucrurile perfect, aveam sentimentul de control asupra vieții noastre și ne ajuta să ne reprimăm sentimentul de nesiguranță provocat de afecțiunea schimbătoare. A cere perfecțiunea de la noi înșine însă poate fi și autodistructiv. Poate adăuga stres vieții noastre, scăderea stimei de sine și să ne afecteze relațiile.

Pe de altă parte, unii, încercam să ne alinăm tristețea consumând substanțe care să ne schimbe starea de dispoziție sau angrenându-ne în comportamente auto-distructive. Orice substanță sau comportament care declanşează reacţii chimice puternice şi plăcute în creierul nostru va conduce la repetarea comportamentului ca și mecanism de coping, de adaptare, de procurare a unei stări de bine sau de „mai bine”. Ori, instalarea dependenței aduce cu ea scăderea stimei de sine, rușine, degradarea relațiilor, la care se adaugă la sentimentul că suntem necorespunzători.

Sentimentele dureroase de obicei ies la suprafaţă în recuperare, iar când suferim ne simţim rău. Cuvinte ca mizerabil sau trist descriu aceste sentimente dureroase. Uneori nu numai că ne simţim rău dar şi credem că suntem răi. Nu numai că suferim, dar credem că ceva nu este în regulă cu persoana noastră. Credem că ceva nu este în regulă,  nu numai cu consumul de alcool sau alte droguri, dar şi cu ceea ce suntem noi. Simţim că ceva lipseşte - ne simţim ne adecvaţi şi neîmpliniţi.

E normal să vreau să mă simt valoros și ca și ceilalți să ne vadă valoroși. Modul în care această dorință va fi împlinită, va lucra pentru sau împotriva noastră.

Pentru mulţi dintre noi, dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos implică formarea unor relaţii  împlinite, permiţându-ne să fim vulnerabili şi imperfecţi cu aceia în care avem încredere şi acceptăm vulnerabilităţile şi imperfecţiunile altora. A fi umani înseamnă să facem greşeli, să fim mai puţin perfecţi, să ne iubim așa cum suntem cu adevărat.

 Recuperarea înseamnă , dincolo de abstinență, implicarea activă în practicarea celor 12 Pași, bucurându-te de viaţă, fiecare zi la timpul ei.