Istoric

Contextul apariției Programului Sf. Dimitrie în Cluj-Napoca și dezvoltarea ulterioară

Începuturile recuperării din dependența de substanțe sau comportamente preced cu puțin timp Revoluția anti-comunistă din 1989. În cartea sa, „Copacul vieții reînnoite” (Webb, 2000), autoarea descrie amănunțit eforturile introducerii în societatea noastră a unor principii și moduri de intervenție ce contraveneau educației și propagandei comuniste. Românul „Epocii de Aur” nu era bolnav, nu era dependent, nu avea probleme cu alcoolul, prin urmare, nu avea nevoie de grupuri de suport sau de programe de consiliere. Aceeași Terry Webb, misionar al Bisericii Anglicane din SUA prin intermediul organizației GOAL Ministries a început încă din anii 1998 susținerea unor cursuri și prezentări pe tema dependenței și recuperării din adicții, în colaborare cu diferite instituții. Printre acestea, Administrația Națională a Penitenciarelor din România și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie.

Tot prin intermediul ei, în 1998 a venit în țară și Floyd Frantz, consilier în adicții și misionar al Centrului Misionar Creștin-Ortodox^[1] din SUA, acesta asumându-și doi ani mai târziu inițierea la Cluj-Napoca a unui program de consiliere în adicții în regim ambulatoriu – Programul Sf. Dimitrie Basarabov, primul de acest gen care să urmeze principiile Modelului Minnesota. Proiectul a început în anul 2000 prin colaborarea cu Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului și cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu Anania, fiind inclus ca proiect de sine stătător în cadrul  Asociației Filantropice Medical Creștine Christiana, filiala Cluj. Astfel, a primit un spațiu de lucru în cadrul Policlinicii Sf. Pantelimon, unde au început să se deruleze primele sesiuni de consiliere și grupuri de terapie.

De ce Cluj-Napoca?

Pentru că la acel moment mai activau aici 2 misionari OCMC care sprijineau un program medical filantropic la Policlinica Sf. Pantelimon, precum și un grup de Alcoolici Anonimi. Cele două elemente, împreună cu studenții voluntari de la Facultatea de Asistență Socială a U.B.B. au fost punctele de pornire: Policlinica a oferit spațiul necesar (1 birou și o sală de așteptare necesară desfășurării grupurilor), potențiali beneficiari - persoane care își doreau să facă o schimbare în viața lor din perspectiva consumului de alcool și resursa umană^[2] necesară organizării și facilitării grupurilor, traducerii materialelor, consilierii individuale etc.

  

De ce „Sf. Dimitrie Basarabov”?

Pentru că în interiorul Policlinicii în care și-a început activitatea exista deja o pictură murală de mari dimensiuni ce înfățișa parabola „Vindecării orbului” din Noul Testament, dar și icoanele Sf. Pantelimon (patronul programului medical) și a Sfântului Dimitrie Basarabov care a fost ales ca patron spiritual al temerarei inițiative^[3].

Problema principală căreia i se adresa atunci Programul atunci era cea a dependenței de alcool, majoritatea beneficiarilor fiind bărbați, cu vârste de peste 40 de ani, cu un istoric al consumului de cel puțin 15 ani și cu consecințe serioase ale bolii în plan fizic, cognitiv și social. În limita spațiului, Programul oferea consiliere individuală, de grup și a facilitat un nou grup de suport AA.

În scurt timp, Programul a început activități de informare în Clinica de Psihiatrie II (din 2001), în rândul copiilor străzii din Cluj-Napoca, în Spitalul de Pneumologie și în Sanatoriul de Pneumoftiziologie Săvădisla (2002), în cantina socială a Bisericii Greco-Catolice Mănăștur, în Penitenciarul de Maximă Siguranță Gherla (din 2003), în Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa (din 2006). Evident, acest tip de informare oferea acces la aceeași categorie de beneficiari cu probleme sociale semnificative (financiare, locative, familiale, legale etc.), apărând astfel stringenta problemă a spațiului – era nevoie de un centru de zi care să ofere un refugiu, „un loc sigur” celor care nu aveau locuință sau un anturaj favorabil abstinenței. Din 2006 a fost închiriată casă modestă – „Casa Albă de pe str. Neagră” - care a fost până în 2015 „oaza” a sute de persoane care căutau (uneori, în al doisprezecelea ceas) o soluție pentru băutul lor. Din 2016, Casa Albă s-a mutat într-o nouă locație, mult mai ofertantă ca spațiu și condiții.

În timp, s-a diversificat gama de probleme cu care se confruntau cei ce solicitau ajutorul Programului, acesta fiind nevoit să își adapteze intervenția la dependența de droguri, de jocuri de noroc, de mâncare, de sex și pornografie, precum și să dezvolte programul familial care să ofere educație și consiliere aparținătorilor. La fel, specificul beneficiarilor s-a schimbat mult: a scăzut media de vârstă (cca. 40% din beneficiarii programului de consiliere sunt sub 40 de ani), a crescut gradul de dificultate al problemelor cu care se confruntă (poli-dependență), a crescut nivelul așteptărilor clienților, prin urmare și standardele serviciilor de consiliere oferite.

La sfârșitul anului 2015 Programul Sf. Dimitrie s-a confruntat cu lipsa spațiului de derulare a activităății și a primit din partea Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului o nouă locație, pe str. Salcâmului nr. 20. Pentru o mai bună organizare, serviciile au fost grupate în 2 centre distincte: Centrul de asistență comunitară în adicții „Răscruci” cu sediul pe str. Ion Meșter nr. 10 (Policlinica Sf. Pantelimon) și Centrul de evaluare, prevenire și consiliere antidrog „Casa Albă” pe str. Salcâmului nr. 20^[4]. Dacă cel de-al doilea se adresează în special (dar nu numai) categoriilor dezavantajate social și care necesită mai multe servicii de asistență socială (supliment nutrițional, igienizare personală, spălătorie), centrul Răscruci include serviciile de consiliere, pe cele educaționale și de informare comunitară.