Back to top

15 mai

Privind în urmă la acele zile disperate de dinainte de a intra în Program, îmi aduc aminte, mai mult decât orice, de acele sentimente de izolare și singurătate. Chiar și atunci când eram înconjurat de oameni, inclusiv de familia mea, sentimentul de „însingurare” era copleșitor. Chiar și atunci când încercam să fiu sociabil și purtam masca veseliei, simțeam o mânie cumplită de non-apartenență. Voi uita eu mizerabilul sentiment de „singur în mulțime”?

Rugăciunea de azi

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru marea bucurie care mi-a fost dată pe lângă abstinență – sentimentul că nu mai sunt singur. Fie ca eu să nu-mi închipui că singurătatea va dispărea peste noapte. Fie ca eu să știu că va exista o perioadă de singurătate în timpul recuperării, mai ales din moment ce va trebui să-i îndepărtez pe vechii mei prieteni sau colegi de pahar. Mă rog ca să-mi găsesc noi prieteni care sunt în recuperare. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru prietenia din Program.

Ce să-mi amintesc azi

Nu sunt singur.