Vinovăția este o armă vicleană împotriva armoniei unei persoane dependente, o armă care continuă să se furișeze cu răbdare în fiecare dintre noi. Sunt multe moduri, unele subtile, de a utiliza această armă împotriva noastră; poate fi cu iscusință mânuită, de exemplu, în încercarea de a ne convinge că Programul nu funcționează cu adevărat. Trebuie să mă protejez constant împotriva vinovăției și acuzațiilor pe care mi le aduc legate de trecut. Dacă e necesar, trebuie să mă re-iert în mod constant, să mă accept ca fiind un amestec între bine și rău. Fac eu tot posibilul să tind spre un anume progres spiritual? Sau mă voi împăca cu ideea că perfecțiunea spirituală îi este imposibilă omului?

Rugăciunea de azi

Fie ca eu să caut acum și mereu înăuntrul meu orice urmă mocnită de vinovăție care ar putea, atunci când nu sunt atent, să dăuneze scopului meu. Fie ca eu să mă opresc din a-mi face singur rău și a-mi scoate în evidență propriile imperfecțiuni – toate acele calități mai slabe, care mă îndepărtează de la sinele meu ideal și „perfect”. Fie ca eu să nu mai încerc să ating perfecțiunea imposibilă și inumană, ci doar să fiu împlinit din punct de vedere spiritual.

Ce să-mi amintesc azi

Sunt o ființă umană – o parte bună, o parte mai puțin bună.